sâmbătă, 27 martie 2010

contratimp.sau esecul unei iubiri perfecte

Motto: " Iar cand incepem sa-l experimentam pe "impreuna" nu inseamna catusi de putin ca unisonul a fost obtinut, ca am reusit sa vrem sa facem, in acelasi timp, acelasi lucru. Nimeni nu poate simti clipa de clipa ceea ce vrea celalalt ca el sa simta. Mereu va fi nevoie de unul care sa cedeze, sa aiba intelepciunea sau generozitatea de a se plia pe "seria temporala" a celuilalt. "
Gabriel Liiceanu

Si bineinteles, nu sunt eu aceea! Sau cel putin, nu de fiecare data. Nu ma simt in stare sa renunt la mine, la dorintele mele, la sentimentele mele pentru nimic in lume. nici macar pentru tine. Nu vreau, nu pot si m-am saturat sa dau de fiecare data ceea ce mi se cere. M-am saturat sa iert doar pentru ca mi se cere asta, m-am saturat sa uit, doar pentru ca cei din jur uita, m-am saturat sa fac asa si pe dincolo ca sa fie totul cum VREM. zic vrem , desi ma refer la VREI. E doar asa, o chestie de politete.
Vreau sa fiu pe primul plan, da. si vreau sa fiu singura care conteaza, da. Si poate ca as fi de acord ca cer prea mult, daca nu as oferi exact acelasi lucru in schimb!
dar nu. eu iti ofer toate astea. si le vreau inapoi. pentru ca altfel voi inceta sa mai ofer. iar asta se va intampla atunci cand nu voi mai iubi.

Si cainii stiu lucrurile astea. da-i unui caine mancare si el te va apara. da-i afectiune si iti va da afectiune. dar daca nu ii dai nimic.. iti va da si el nimic inapoi.

Poate ca imi e doar frica, nu vreau sa fiu eu cea care sa iubeasca mai mult.
sau poate ca pur si simplu nu ( te) inteleg. dar ma indoiesc.
Eu am fost ca tine. stiu ce vrei tu. si stiu ce simti tu. si mai stiu ca atunci cand eram ca tine, s-a gasit cineva care sa ma invete.
Dar tu nu ai fost ca mine. tu nu ai simtit, nu ai gandit si nu ai iubit ca mine.
* Si daca nu te lasi invatat, nici n-ai sa ajungi vreodata..*

luni, 15 martie 2010


“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai."

Octavian Paler, Paradoxul zilelor noastre

miercuri, 10 martie 2010

deci ce sunt eu?



luni, 1 martie 2010

Am nevoie de tine


Minunat! L-am ascultat si.. m-am gandit din nou la tine..
Si mi-am dat seama ca e adevarat tot ce se spune.. Ca te plac, pentru ca te iubesc..Ca te iubesc.. Pentru ca te iubesc!
Si stiu ca noaptea.. cand ma trezesc dupa un cosmar si sunt speriata si plang.. As vrea sa fii tu cel care sa ma tina in brate.
As vrea sa fii tu ultima voce pe care o aud seara si primul chip pe care il zaresc dimineata.

As vrea sa fii tu langa mine mereu.. Asa cum esti.. Asa cum stiu ca vei fi..