joi, 17 ianuarie 2013

Frig... Atât de frig... Îngheț. Simt cum mă răcesc bucățică cu bucățică, simt cum temperatura corpului îmi scade. N-are rost să caut razele soarelui... Știu deja unde sunt: în mine, dar mi-e prea frică și prea lene să forez în interiorul sufletului meu. știu că acolo se ascunde toată forța de care am nevoie, dar de câte ori o găsesc și ți-o aduc încântată în căușul palmelor, tu o iei sarcastic și o arunci, râzându-mi cu răutate.
Mă crezi idealistă, știu asta... Mă crezi naivă și micuță, tânără și prostuță.
Dar tu ești de fapt cel prostuț. Tu te îmbeți cu iluzia că mă iubești. Nu mă iubești. Tu nu iubești pe nimeni, nici măcar pe tine. Tu trăiești în răutatea ta, în speranța că le știi pe toate, plutești în derivă într-o lume urâtă pe care chiar tu ți-ai creat-o. și-mi spui mie că mă iubești ? Cum ar putea să încapă atâta bunătate câtă presupune iubirea în inima ta fadă, secată de orice izvor de lumină și căldură?
Ești rece, exact ca metalul. Și dur, tot ca el. Ești răvășitor, strălucitor, minunat chiar uneori. Dar totul e o iluzie. Strălucirea metalului e doar o impresie, de fapt Soarele e cel ce strălucește, iar reflexia sa înfrumusețează totul în jur.
Vreau Soare! vreau soarele din sufletul meu, vreau lumină, vreau aripi. m-am săturat să merg prin noroi doar pentru că tu mergi prin noroi și vrei să mă ții de mână.
Eu sunt făcută să zbor...

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

noi...

Tot ce mi-am dorit pentru noi de la bun început a fost să fim fericiți. Nu eu mai mult și tu mai puțin, ci în egală măsură. Visam să împărțim aceeași pernă și aceeași plapumă, același pat, aceeași gumă și același zâmbet. și visele ( sau visurile, că mereu ne contrazicem pe tema asta) mi s-au împlinit unul câte unul.
Te iubesc, și n-o zic ca pe un salut, nici pentru a umple tăcerea. Te iubesc pe tine, inima ta, buzele tale, ochii tăi, râsul tău chițibușar și pasiunea cu care faci dragoste. Te iubesc pentru ce ești, pentru ceea ce ai fost și pentru că apari când am cea mai mare nevoie de tine. Te iubesc pentru că știi să strângi în brațe și să mă faci să simt că sunt parte din tine. Te iubesc când nu vrei să vorbești, când nu mă lași să tac, când vrei să știi tot ce gândesc. Te iubesc când te enervezi și țipi la mine, iar în ochii tăi se poate citi supărarea unui copil încăpățânat. Te iubesc când ești vesel, te iubesc când ești trist, te iubesc când ești... adică mereu.
Și vreau să fiu lângă tine, să-ți dăruiesc zâmbete, dar niciodată să nu ți le iau. Să pot să fiu fericită alături de fericirea ta, fără să o diminuez în vreun fel. Vreau să punem la comun râsetele mele și râsetele tale, și să facem schimb...și să ieșim în câștig, amândoi, întotdeauna. Pentru că asta ar trebui să fie iubirea, câștig și nu pierdere.
Pe tine...nu vreau să te pierd.