marți, 12 august 2014

Can't help but wonder

I can't help but wonder - maybe I should have lived big.
Go out, meet people, get drunk,
wake up naked in the middle of nowhere
pass around phone numbers to people i don't know
travel more
get lost in the world
study abroad
learn more languages

I can't help but wonder -
what if it's all over?

sâmbătă, 26 aprilie 2014

Ascunsa

Nu voi putea niciodata sa-ti spun ce simt si ce cred cu adevarat.
De fapt, cred ca ti-am zis de atatea ori...si nu m-ai ascultat. Sau m-ai ascultat, dar nu m-ai auzit...
Tu iei toate lucrurile de bune si ai impresia, de cele mai multe dati, ca totul este ceea ce pare.
Niciodata nu e.
Tu crezi ca daca ma comport frumos inseamna ca am trecut peste. Eu nu trec peste.
Eu aleg, din politete, sa am un comportament decent. Dar nu pentru ca imi convine. Nu pentru ca imi place.
Nu pentru ca asta imi doresc cu adevarat. Ci pentru ca asa e frumos :)
Nu-mi convine nici acum situatia, nu am uitat si nu voi uita ce s-a intamplat, nici sa fi iertat nu cred.
Sunt doar..politicoasa.
Tu uiti...
Tu uiti tot ce-am vorbit,
tot ce am spus atunci...
De ce uiti? De ce ai impresia ca toate au fost lucruri spuse la nervi?
Eu nu mint la nervi. Niciodata. Poate ca dau din casa la nervi, poate ca ma tradeaza privirea, sau vorbele. Dar cu siguranta spun ceea ce simt si cred atunci.
Aceleasi lucruri le simt si acum. Le am ascunse in minte si suflet si le port pe limba mereu.
De ce uiti tu asta?

marți, 22 aprilie 2014

E vina mea. Nu esti tu vinovat ca am ales sa cred eu in tine.

Intorc capul sperând să mă pot da iar pe modul de indiferență. Nu-i bun, dar mă salvează uneori... Ca butonul de reset - dăunează clar sistemului, dar când nu mai ai altă opțiune, alegi să îl apeși în ciuda consecințelor.
Sentimentele dispar, treptat, dar sigur. Oricât ai încerca să minimalizezi daunele, nu poți să negi că ele există... Fiecare ceartă, fiecare gest care deschide răni vechi, creează dispreț nou, creează ură...ură care ulterior te împiedică să readuci iubirea și afecțiunea între voi.
Am încercat, jur, să mă prefac că  nu-mi pasă, dar boala lungă-i moarte sigură. Unul câte unul, sentimentele au creat avalanșe de ură și cuvinte nespuse la timpul lor, de reproșuri înghițite și ură reprimată. Dacă închizi un roi de viespi într-un butoi, când le vei elibera vor fi mai furioase și mai periculoase decât la început. Timpul nu vindecă răni, ci le ascunde. Rănile adânci nu se vindecă niciodată... Poți să le ignori, să te prefaci că ai uitat, dar ele tot ies la suprafață la un moment dat, la momentul perfect eronat, când te străduiești cel mai tare să le ții înăuntru.
Nimic nu dispare, nimic nu poate fi uitat. Odată ce ți s-a întâmplat, îl porți scris în frunte și în suflet, dar nu  pictat, ci scrijelit cu unghiile altora... Tot ce te-a durut odată e parte din tine.
Nu lucrurile pe care le facem sunt parte din noi, ci lucrurile care ni se întâmplă. Lucrurile pe care ni le fac alții. Lucrurile prin care, vrând nevrând, trecem.

Știi fericirea? O mai cunoști?
O poți privi în ochi dar în fața ei stă țanțoșă durerea. Morala e...că nu poți ajunge la fericire fără să înfrunți durerea.
Dar dacă reușești... Dacă ești destul de curajos să încerci, you might just have a shot at the best you'll ever have.

joi, 13 februarie 2014

father prick

You supposed to be my hero
instead, you let me down
so many times
when I needed you , you weren't there;
you think so little of me
it's like I only exist
when you need something
or when someone has to be made guilty
for something
that happened or was supposed to
and never did.

you ruined
the idea of a father
in my mind.
and it's not that you couldn't,
it's that you wouldn't;
you should have
and you haven't.