Incă de la începuturi, femeile au avut un statut...mai puțin prioritar decât cel al bărbaților. Și asta nu pentru că ar fi fost mai neștiutoare, mai incapabile sau mai proaste. Ci pentru că erau mai..firave. Multi bărbați aleg să se umfle în pene( gen: ”Oh, ați fi murit daca nu eram noi, ați fi stat acolo în peșteră, flămânde și înfrigurate așteptând cu nerăbdare sfârșitul!”).. Da, FOARTE posibil.saaau.. Nu.
Ceea ce se întampla era de fapt altfel.. O femeie s-a trezit într-o dimineață cu stomacul gol și ce s-a gândit? ” Sunt -40 de grade afară, iar în peșteră e cald și bine. Aș putea să fac pe deșteapta, să mă dau mare și tare și să trebuiască să ies frumușel din peșteră, să alerg ca proasta după un animăluț pe care apoi să-l ucid cu sînge rece, să-l car până în peșteră, luptându-mă între timp cu vântul, ploaia, grindina, ninsoarea, iar la vară cu căldura insuportabilă! Sau.. Aș putea să pretind că trupul meu e firav, iar eu sunt neajutorată; că ar fi mai potrivit să stau eu acasă și să am grijă de copii..( În fond, bărbații sunt incapabili să aiba grijă de ceva! Ei știu doar să ucidă, să care, să strice, să muncească. Dar să-și pună atenția la contribuție, mai greu.) Bineînțeles, voi părea sensibilă și ei vor crede că trebuie să ma protejeze. Mă vor considera probabil inferioară un timp, dar voi avea stomacul plin și pielea fină, nebatută de vînt! Și ce e cel mai important..nu voi fi nicio clipă pusă în pericol.”
Desigur, a ales ce-a de-a doua variantă.
Și,într-adevăr, bărbații s-au umflat în pene de numa-numa, dar n-au aflat niciodată adevărul.
Ei cred că au lumea la degetul mic. O au. Iar noi îi avem pe ei la degetul mic.
Ei cred că sunt puternici pentru că pot face TOTUL. Ei bine, ei n-ar fi putut să facă astăzi TOTUL dacă noi nu îi motivam în trecut.
Ei susțin sus și tare că se pot descurca și fără noi, că sunt independenți, că nu au nevoie de nimic din partea femeilor. Dar în tot acest timp ne țin de mână și se sperie când nu ne găsesc acolo unde ne-au lăsat.
Ei spun că nu le pasă, dar îi înjură de mama focului pe cei care ne vorbesc urât, pe cei care ne abordează, pe cei care se arată interesați.
Ei se cred duri, dar când ne jucăm în părul lor sunt doar niște pisicuțe alintate.
Iar noi... noi să ne prefacem, ca femeia din peșteră, inocente, firave, neajutorate.. să-i lăsăm să se creadă tigri..pisicuțele noastre răsfățate!
