Imi pare rau

“We never understand how little we need in this world until we know the loss of it”

James Matthew Barrie Atat de adevarat! Imi lipsesti atat de tare uneori, incat te vad peste tot. Vad litere pe cladiri si ma gandesc ce-ar fi daca acela ar fi de fapt scrisul tau si daca tu ai fi fost acolo inaintea mea. As imbratisa probabil umbra ta, iar mana care o strange pe a mea acum ar deveni atat de straina.. Nici nu stiu unde sa te mai caut, in vise chipul nu ti-e clar si parca nu esti tu. Imbratisarea ta parca e , totusi, aceeasi. Cum imi sopteai tu la ureche " Nu pot sa am incredere..". Bineinteles ca nu puteai, nici eu nu aveam, nici eu nu am, nici eu nu voi avea vreodata. Suntem la fel noi doi, dar e prea tarziu sa iti spun asta. pentru ca tu nu esti aici. pentru ca nu vei mai fi vreodata. pentru ca nici nu pot sa iti mai cer sa fii aici, nici nu stiu daca asta vreau. Nu stiu ce vreau, de fapt. Dar am stiut vreodata? Spune-mi tu, care ma cunosti atat de bine, sau cel putin ma cunosteai.. Am stiut vreodata ce vreau? Daca as fi stiut, as mai fi plecat..? Imi pare rau acum. si tu stii asta. mereu ai stiut asta. si mi-ai si spus-o de la inceput. ti-as spune ca ai avut dreptate,dar... nu am de unde sa te iau ca sa iti spun asta.. sau poate ca am , dar pur si simplu nu imi sta in caracter sa recunosc. Da.. iar tu.. tu stii ca aceste lucruri iti sunt adresate, mai mult decat oricui, tie. si cand ai sa citesti randurile astea, scrie ceva.. undeva.. ca eu sa citesc si sa stiu ca-i scrisul tau.. sa stiu ca ai citit. sa stiu ca stii ca-mi pare rau.

contratimp.sau esecul unei iubiri perfecte

Motto: " Iar cand incepem sa-l experimentam pe "impreuna" nu inseamna catusi de putin ca unisonul a fost obtinut, ca am reusit sa vrem sa facem, in acelasi timp, acelasi lucru. Nimeni nu poate simti clipa de clipa ceea ce vrea celalalt ca el sa simta. Mereu va fi nevoie de unul care sa cedeze, sa aiba intelepciunea sau generozitatea de a se plia pe "seria temporala" a celuilalt. "

Gabriel Liiceanu

Si bineinteles, nu sunt eu aceea! Sau cel putin, nu de fiecare data. Nu ma simt in stare sa renunt la mine, la dorintele mele, la sentimentele mele pentru nimic in lume. nici macar pentru tine. Nu vreau, nu pot si m-am saturat sa dau de fiecare data ceea ce mi se cere. M-am saturat sa iert doar pentru ca mi se cere asta, m-am saturat sa uit, doar pentru ca cei din jur uita, m-am saturat sa fac asa si pe dincolo ca sa fie totul cum VREM. zic vrem , desi ma refer la VREI. E doar asa, o chestie de politete.

Vreau sa fiu pe primul plan, da. si vreau sa fiu singura care conteaza, da. Si poate ca as fi de acord ca cer prea mult, daca nu as oferi exact acelasi lucru in schimb!

dar nu. eu iti ofer toate astea. si le vreau inapoi. pentru ca altfel voi inceta sa mai ofer. iar asta se va intampla atunci cand nu voi mai iubi.

Si cainii stiu lucrurile astea. da-i unui caine mancare si el te va apara. da-i afectiune si iti va da afectiune. dar daca nu ii dai nimic.. iti va da si el nimic inapoi.

Poate ca imi e doar frica, nu vreau sa fiu eu cea care sa iubeasca mai mult.

sau poate ca pur si simplu nu ( te) inteleg. dar ma indoiesc.

Eu am fost ca tine. stiu ce vrei tu. si stiu ce simti tu. si mai stiu ca atunci cand eram ca tine, s-a gasit cineva care sa ma invete.

Dar tu nu ai fost ca mine. tu nu ai simtit, nu ai gandit si nu ai iubit ca mine.

* Si daca nu te lasi invatat, nici n-ai sa ajungi vreodata..*

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai."

Octavian Paler, Paradoxul zilelor noastre

deci ce sunt eu?

Am nevoie de tine

Minunat! L-am ascultat si.. m-am gandit din nou la tine..

Si mi-am dat seama ca e adevarat tot ce se spune.. Ca te plac, pentru ca te iubesc..Ca te iubesc.. Pentru ca te iubesc!

Si stiu ca noaptea.. cand ma trezesc dupa un cosmar si sunt speriata si plang.. As vrea sa fii tu cel care sa ma tina in brate.

As vrea sa fii tu ultima voce pe care o aud seara si primul chip pe care il zaresc dimineata.

As vrea sa fii tu langa mine mereu.. Asa cum esti.. Asa cum stiu ca vei fi..

Hold me

Am revenit.

Ce intuneric i-afara, nu vad nici stele si nici luna..

Ma-ntorc pe o parte. Pot sa ma linistesc. Esti langa mine.

Mi-era teama c-ai sa pleci, dar bratul tau inca imi cuprinde soldul

iar tu.. tu esti la fel de aproape.

Iti simt rasuflarea pe pielea mea, daca ma concentrez destul de mult pot sa-ti aud chiar si inima.

Bate sa iasa din piept. Cu mana ii fac semn " Mai stai !"

Iti mangai pleoapele si buzele - "Mi-a fost dor!"

Stii ca te-am intrebat aseara ce-ar fi viata mea fara tine

Nici acum n-am gasit raspunsul

si ca sa fiu sincera, nici nu vreau sa-l gasesc

daca asta inseamna sa te pierd

imi place viata mea asa cum e, alaturi de tine.

Multi se plang ca-si pierd libertatea

Eu ma gandesc ca langa tine am castigat libertate

am mai castigat o viata

si o inima

care sa bata

in caz ca a mea se opreste .. candva

E-asa, o eternitate

" Pune-ti palma-n palma mea si-o sa te-nvat sa zbori"

Si simt pe buze, in sfarsit, gustul dulce al fericirii.

L-am luat probabil atunci cand te-am sarutat.

Refuz sa ti-l dau inapoi. Pot doar sa-l impart.

Sunt dependenta: de el, de tine, de el si de tine.

Si mai ales.. de Tine.

E amuzant,

inca-mi mai dai fluturi in stomac.

si-imbratisarea ta e mereu alta.

Te am si nu ma satur,

te vreau din ce in ce mai mult.

Tu esti ca vinul,

timpul te face mai dulce si mai gustos.

Si-am sa te beau incet, in pahar de cristal.

Si spun "incet" pentru ca n-am sa te termin.

Voi mai lasa putin pe fundul sticlei.

Putin din tine, din savoare..

ceva care sa faca diferenta.

asa cum tu , pentru mine, faci diferenta!