marți, 8 martie 2011

Un pic de feminism

Incă de la începuturi, femeile au avut un statut...mai puțin prioritar decât cel al bărbaților. Și asta nu pentru că ar fi fost mai neștiutoare, mai incapabile sau mai proaste. Ci pentru că erau mai..firave. Multi bărbați aleg să se umfle în pene( gen: ”Oh, ați fi murit daca nu eram noi, ați fi stat acolo în peșteră, flămânde și înfrigurate așteptând cu nerăbdare sfârșitul!”).. Da, FOARTE posibil.saaau.. Nu.
Ceea ce se întampla era de fapt altfel.. O femeie s-a trezit într-o dimineață cu stomacul gol și ce s-a gândit? ” Sunt -40 de grade afară, iar în peșteră e cald și bine. Aș putea să fac pe deșteapta, să mă dau mare și tare și să trebuiască să ies frumușel din peșteră, să alerg ca proasta după un animăluț pe care apoi să-l ucid cu sînge rece, să-l car până în peșteră, luptându-mă între timp cu vântul, ploaia, grindina, ninsoarea, iar la vară cu căldura insuportabilă! Sau.. Aș putea să pretind că trupul meu e firav, iar eu sunt neajutorată; că ar fi mai potrivit să stau eu acasă și să am grijă de copii..( În fond, bărbații sunt incapabili să aiba grijă de ceva! Ei știu doar să ucidă, să care, să strice, să muncească. Dar să-și pună atenția la contribuție, mai greu.) Bineînțeles, voi părea sensibilă și ei vor crede că trebuie să ma protejeze. Mă vor considera probabil inferioară un timp, dar voi avea stomacul plin și pielea fină, nebatută de vînt! Și ce e cel mai important..nu voi fi nicio clipă pusă în pericol.”
Desigur, a ales ce-a de-a doua variantă.
Și,într-adevăr, bărbații s-au umflat în pene de numa-numa, dar n-au aflat niciodată adevărul.
Ei cred că au lumea la degetul mic. O au. Iar noi îi avem pe ei la degetul mic.
Ei cred că sunt puternici pentru că pot face TOTUL. Ei bine, ei n-ar fi putut să facă astăzi TOTUL dacă noi nu îi motivam în trecut.
Ei susțin sus și tare că se pot descurca și fără noi, că sunt independenți, că nu au nevoie de nimic din partea femeilor. Dar în tot acest timp ne țin de mână și se sperie când nu ne găsesc acolo unde ne-au lăsat.
Ei spun că nu le pasă, dar îi înjură de mama focului pe cei care ne vorbesc urât, pe cei care ne abordează, pe cei care se arată interesați.
Ei se cred duri, dar când ne jucăm în părul lor sunt doar niște pisicuțe alintate.
Iar noi... noi să ne prefacem, ca femeia din peșteră, inocente, firave, neajutorate.. să-i lăsăm să se creadă tigri..pisicuțele noastre răsfățate!

duminică, 13 februarie 2011

Primal Fear .or what we should say when there's nothing left to say


"First day in Law School, my professor says 2 things:
1. Next time your momma says she loves you, get a second opinion.
2. If you want justice, go to a whore-house. You wanna get fucked, go to Court."

...

" Him: Oh come on. Let's go find a bar where they allow smoking.
Her: Thank you for the invite, but I don't like one-night-stands all that much.
Him: We saw eachother for months.
Her: It was a one night stand, Marty. It just lasted 6 months."

miercuri, 12 ianuarie 2011

Nu poţi învinge leoaica dacă îi ameninţi puii.

luni, 10 ianuarie 2011

i hate not knowing what people think.


Imi plac cartile deschise.
Tu ma enervezi cand ma privesti si-mi transmiti, indirect, atatea reprosuri. De parca ar fi fost vreun moment vina mea. N-am gresit cu nimic, sunt perfecta - am fost perfecta, dar n-a avut cine sa stie.
Ignoranţa distruge suflete - şi inimi. iar tu ai aerul unei persoane care ştie lucrul ăsta şi se foloseşte de el ca atare. vrei să faci rău - vei primi răul înapoi. şi n-ai să fii iertat. nici eu n-am să te iert, nu sunt martiră.
What goes around, comes around! de asta poţi fi sigur.
Tu n-ai înţeles niciodată scopul vieţii. Treci aşa, ca gâsca prin apă şi nu te dor picioarele. O să te doară mai târziu când vei vedea că n-ai rămas cu nimic - că asta-i tot în viaţă, să rămâi cu ceva, sau să rămână alţii cu ceva de pe urma ta. Tu n-ai lăsat nimănui nimic niciodată, ai trăit pe cont propriu şi n-ai ştiut să ierţi. că n-ai iubit, că dac-ai fi iubit ai fi-nţeles ce spun.
Nici n-o să-ţi pară rău, nici n-ai să simţi - poate doar peste câţiva ani când vei ajunge intr-o seară acasă şi patu-ţi va fi gol - sau mai rău, în el va fi o femeie pe care n-o iubeşti, pe care n-ai iubit-o niciodată şi-ţi vei dori ca patul să te-aştepte rece, străin şi gol. Ce trist ar fi să fie aşa, nu ? Nu-ţi face griji, oricum ar fi tot n-ai să fii mulţumit, că, na, aşa-i omul ( bărbatul, in special).

sâmbătă, 18 decembrie 2010

I like myself today.


I hate winter.
I hate it because it's cold. And my hands and feet are always frozen.
You used to melt my heart one year ago - you can't do it anymore.

I realized - lately- that it's nice to live for yourself. Trust yourself- and not somebody else.
I also realized that I'm too young to love , to hate, to care.
Yes, I stopped caring, because it doesn't fit me.

I don't feel you inside my bones anymore. Because you're not there anymore. Nobody is.
And I like it like that.
I can have anything I want. Because I'm great.
My self-esteem is high.Because I deserve it.
I don't want somebody else. I don't want anything...anymore.


! Hey ! Listen ! Bif Naked - I love myself today :

duminică, 14 noiembrie 2010

Suntem...

Suntem toti sori. Si fiecare in parte.
Mai stralucitori, mai luminosi, mai bosumflati intr-o zi innorata.
Mai rosii dimineata si seara, mai obositi dup'amiaza si mai palizi iarna.

Suntem artisti. Actori in propriul nostru film. Si scenaristi. Si regizori. Iar viata noastra e o scena.

Suntem, asa cum a spus Corina, carti necitite. Cu pagini scrise sau nescrise inca.

Suntem prea mari. Sau prea mici. depinde.

Suntem asa cum vrem sa fim.

Suntem calatori prin viata. cu un mijloc de transport rapid.

Dar inainte de toate, suntem liberi. Suntem pasari in inaltul cerului. Putem urca, pluti sau putem cadea. Putem zbura intr-o directie, sau putem calatori spre nicaieri...



joi, 9 septembrie 2010

Never trust Love.


Dragostea e slăbiciune, nu putere - cum se spune de obicei.
Dragostea e durere - nu incântare.
Dragostea e dependenţă - nu libertate.
Dragostea e egoism şi generozitate - într-o concentraţie ce iţi poate fi fatală.


Să nu crezi niciodată ca iubeşti - şi dacă iubeşti - să nu crezi niciodată că e bine. La inceput e totul miraculos...Primul sărut, prima îmbrăţişare, prima plimbare.. Până când intr-o zi..apare prima contrazicere, prima ceartă, primul ţipăt, prima lacrimă, prima ocară, primul regret, primul gând de genul " ce s-ar fi intâmplat dacă...". Dar nu contează ce s-ar fi întâmplat dacă.. pentru că acel dacă e doar o ipoteză, e un semn al îndoielii.

Ştii ce trebuie să faci când îţi vine prima dată gândul despărţirii? Să-l ignori. La fel şi a doua oară- dar nu fără să îţi pui un semn de întrebare. Treptat, vei vedea ca semnele de întrebare se adună - zece, douazeci, treizeci, o sută... Şi vei încerca să-ţi recapeţi curajul pe care-l aveai atunci, întâia oară - când erai atât de hotărâtă să spui Adio! ..

Nu te întreba niciodată ce te vei face fără el - mereu va fi mai bine fără. Când certurile ajung să fie mai dese şi mai copleşitoare decât surprizele, decât bucuriile, decât întâlnirile- şi mai ales decât toate la un loc - atunci ştii ca ţi-e mai bine fără.

Nu ai nevoie de toate astea - o viaţă ai - şi nu merită trăită în chin, suferinţă şi certuri.
O viaţă ai - şi faptul că e una singură îţi dă dreptul să spui Adio! oricât de des vrei şi simţi nevoia.



Pleacă!
Uită!
Şi nu privi înapoi !
Niciodată...
să nu priveşti înapoi!
Mergi înainte,
cântă,
visează,
râzi,
iubeşte,
uită...
Uită că te-ai născut,
uită că trebuie să mori,
dar nu uita să trăieşti.


Şi ţine minte: dragostea e doar un pretext ca să ne mascăm slăbiciunea. Spunem că iubim atunci când ne obişnuim cu prezenţa cuiva.
Spunem că iubim .. atunci cand ne e frică să o luăm de la capăt..