Alege.

Uneori, cel mai bun lucru pe care îl poți face e să te oprești. Să pui pauză tuturor lucrurilor pe care le faci și să salvezi un minut, o oră, o zi, o săptămână ca să te întrebi ”ce vreau să fac acum?” sau ”spre ce mă îndrept?”.

Alege un drum - nu vei ști niciodată dacă e cel bun - și nu privi înapoi. Alege o viață. Alege o persoană. Alege-ți persoana. Alege cum vrei să fii - și fii așa cum vrei ! Alege să zâmbești. Alege să treci peste. Alege să mergi mereu înainte și niciodată înapoi.

Alege astfel încât atunci când te vei opri .. să nu-ți dorești să fi ales altceva cu ceva timp în urmă.

Friendship.

Ne-am învățat să împărțim totul. Eu împart mai mult, tu mai puțin .. - dar totul. Și să ne spunem totul. Și să facem aproape orice împreună. Ne știm atât de bine și ne-nțelegeam chiar fără să vorbim uneori.

Acum va trebui să ne înțelegem fără să ne vedem. Pentru că ai plecat. De ce ai plecat?

Abia te-a luat autocarul - nici nu știu dacă a plecat încă de pe loc - și deja mi s-a instaurat un gol imeeens în suflet. Nu vroiam să pleci.

Nu vroiam să pleci pentru că... ești mai mult decât o prietenă.. Ești TU! iar eu sunt EU și ne completăm reciproc în felul nostru caracteristic. Erai tot ce aveam, singura persoană cu care puteam vorbi ORICE, și mai ales SINGURA în care mă pot încrede orbește.. Singura care știu că nu mă minte, singura care știu că nu mă menajează și îmi spune mereu în față crudul adevăr. Singura care îmi dă sfaturi pe bune, singura careia îi pasă dacă mai încolo voi plânge (probabil pentru că tot TU trebuie fii umărul pe care plâng), singura care îmi dă un șut puternic în fund atunci când sunt pe cale de a face o greșeala, singura care mă pedepsește după ce am făcut o greșeala, singura căreia îi pasă destul de mult cât să se afle în viața mea și să rămână acolo mult mult timp.

Așa că, te aștept înapoi, și mă străduiesc să trec cât mai okay prin astea două săptămâni fără tine.

Îmi va fi dor... de fapt, de ce zic ”îmi va fi”? .. Îmi este deja!

Te iubesc!

18 ani

Acum 18 ani eram în căutarea luminiței de la capătul tunelului. Acum 18 ani tânjeam după viață. Acum 18 ani...m-am născut.

La ce mi-au folosit mie ăștia 18 ani trăiți? Păi, am învățat câte ceva (sau cel puțin așa îmi place să cred).

Am învățat că atunci când ești bun, viața te răsplătește cu bunătate; că atunci când ești rău, și viața se întoarce împotriva ta. Am invățat de asemenea că timpul pe care îl petrecem aici este mult prea scurt pentru a-l irosi cu supărări. Am învățat că, dacă ești fericit și mai ales, dacă vrei să fii fericit, nimeni nu se poate împotrivi fericirii tale ... și nimeni n-o va face.

Am învățat că toată viața noastră este compusă din etape..etape menite să ne modeleze pe noi..ca să ajungem NOI ÎNȘINE. Și că orice am face, nu putem să ne împotrivim sorții.

Am învățat să spun ”Asta este” și să trec peste, gândind că ceea ce tocmai s-a întâmplat era cea mai bună opțiune dintre toate lucrurile rele care trebuiau să se întâmple.

Am învățat că multe din experiențele vieții sunt traumatizante, iar nouă nu ne rămâne decât să le înfruntăm cu capul sus.

Am învățat că noi, oamenii, suntem extrem de diferiți, și că niciunul dintre noi nu are dreptul să îi judece pe ceilalți, și nici nu trebuie să o facă - cu toții avem motivele noastre când facem ceea ce facem - și avem dreptul să fim înțeleși sau măcar acceptați.

Am învățat de asemenea că, în momentele bune, un prieten bun e tot ce îți trebuie. Pentru asta..s-a inventat Ciocolata. :x

Iar despre prieteni...am învățat că, poate nici nu trebuie să ți-i alegi tu, pentru că apar în viața ta pe neașteptate și nu mai ies niciodată. Iar dacă ies...Gandește-te cu ce le-ai greșit. Dacă nu le-ai greșit cu nimic și totuși au ieșit în mod iremediabil din viața ta, înseamnă că nu ți-au fost niciodată prieteni.

Am învățat că nu trebuie să lași răutatea altora să te împiedice să fii bun. Fii bun pentru că poți, nu din ambiție. Când ești bun, te simți bine.

Am învățat să greșesc, să regret, să iert și să fiu iertată.

Am învățat să iubesc, am învățat să sufăr, am învățat să uit..

Și cel mai important...am învățat să învăț. Și să cresc.

H-e-r-o

In seara asta știu cine și cum ar trebui să fie eroul meu.

Am renunțat demult la stereotipul eroului animat gen Superman, Spiderman, Ironman. Societatea și oamenii în general ne-au învățat că, în viața reală, imaginația nu-și are locul.

Dar eu m-am desprins demult de societate. m-am desprins de asemenea de animații și fantezii, m-am desprins de tot ce înseamnă ireal. Cred doar ce știu și știu ce anume cred, așa încât, atunci când visele mă îndepartează, creierul mă aduce brusc înapoi...aici.

In seara asta am învățat ce înseamnă prietenia, am învățat ce înseamnă bunătatea și sinceritatea.

Am înțeles că perfecțiunea nu stă în complexitate, ci din simplitate. Am înțeles că singurele calități de care eroul meu are nevoie sunt deja aici, iar el le stăpânește cu desăvârșire.

Am înțeles ce anume caut la un om, am înțeles ceea ce mă chinuiam de mult să înțeleg și totuși a fost mereu în fața mea: bunătatea adevărată înseamnă să nu judeci o persoană indiferent ce ai ști despre ea, onestitatea adevărată înseamnă să nu spui altora secrete care nu îți aparțin, iar iubirea adevărată...e atunci când tu continui să o iubești deși prezența ei îți face numai rău.

Iar ea... se multumește să știe că ești acolo, că mereu vei fi ..eroul ei.

So pissed

Every time i fall in love i keep asking myself how much it is going to last. and guess what, it never lasts. maybe it is my problem, or maybe it is the others problem.
This time went completely wrong - YOU went wrong.

Inca de la inceput am stiut ce mi se intampla , inca de la inceput am fost complet constienta ca tot ce fac e gresit si ca nu are cum sa iasa bine - si bineinteles nu a iesit bine. Nu ma intreb de ce, stiu doar ca tu in viata mea nu aveai ce cauta - stiam asta - si nici acum nu ai ce cauta aici.
A fost atat de gresit si totusi nu puteam sa ma desprind din toata chestia asta - dar acum pot.

You were here for the money - just for the money and, there you go, you had it!
You always told me how she was the problem in your relationship, how she was so wrong and you were so right, how you did everything and she did nothing. Well, guess what, I don't fuckin think so!
I think yoú're the crazy one, you're the wrong one, you are the one who is in desperate need of a piece of reality. And this is the reality: You suck. You suck more than she does, you suck more than anyone does and..you always will.
So No, I don't need you. And no, I don't want you to be part of my life. I want you to go. just ..go.

FAILURE

Sunt...dezamăgită. Am aflat că nu doar bătaia doare, ci mai mult decât bătaia ...indiferența. Eu nu tratez lumea cu indiferență - eu spun ce cred și ce mă deranjează. De ce nu se poate ca fiecare să spună de la bun început ce așteptări are și ce trebuie făcut mai departe?

De ce ne complicăm ca proștii și ne încurcăm în gânduri și idei menite să ne încâlcească existența mai rău ca o formațiune de scaieți?

De ce nu ne spunem unii altora ce vrem, ce credem, ce ne place și ce nu, de ce ne ascundem și mai ales.. de ce ne temem? Că pierdem? Ce să pierdem? În momentul în care ești alături de o persoană și nu comunici și nu spui nimic din ce te deranjează, când taci și înghiți totul, chinuindu-te să îți ascunzi toate reacțiile, toate emoțiile în speranța că celălalt nu își va da seama cum ești tu cu adevărat, mai poți spune că ai ce pierde? Te mai poți considera...împlinit? Asta numești tu fericire? Asta ți-e ție frică să nu pierzi? La asta nu vrei tu să renunți?

Și mie mi-e frică, bă.

Mi-e frică de mor. Dar n-o să-mi mai fie.

Odată și-odată tot o să am tupeu să fiu EU - fie că-ți va plăcea, fie că nu.

Cheers to life

Nu simți uneori că viața cam trece pe lângă tine? Că mai mult decât să trăiești, supraviețuiești? Că secundele, minutele, orele, zilele, săptămânile zboară aiurea și oricât ai vrea să le oprești, să le aduci înapoi, nu poți?

Cam asta e viața. O înșiruire de lucruri care acum sunt, acum nu mai sunt. O înșiruire de amintiri, de momente pe care am vrea să le retrăim și nu putem NEAM!

De cele mai multe ori greșim: trecem prin viață privind mereu înapoi, plângând după lucruri pe care le-am avut și le-am pierdut, după persoane care au fost odată lângă noi și nu mai sunt, după tot felul de chestii ce aparțin clar trecutului și de care refuzăm să ne desprindem.

Dar suntem capabili să ne adaptăm, suntem puternici - creați special pentru a depăși momente grele și experiențe traumatizante, suntem exact așa cum trebuie să fim și exact unde trebuie să fim.

Așa că de ce să bocim după ce am pierdut, și să uităm ce am câștigat? De ce să nu luptăm pentru prezent? Repet, pentru PREZENT, nu pentru viitor, nu pentru trecut.

Zic ”Nu pentru viitor” tocmai pentru că viitorul este, la fel ca și trecutul, ceva ce nu deținem și nu putem stăpâni. Tot ce avem este Aici și Acum.

Așa că hai să trăim așa cum vrem să trăim, hai să uităm de suferințe și să le trecem la categoria ”Experiențe”, hai să luptăm în loc să plângem, hai să fim puternici în loc să ne lamentăm, hai să ne înarmăm cu răbdare și iubire și să fim schimbarea pe care vrem să o vedem în lume!