Vă plângeţi că viaţa e scurtă - nu asta e problema. Viaţa nu e scurtă, e prea lungă. Ţi se pare scurtă atunci când ai ajuns la final.
Timp avem. Prea mult chiar. Ăsta e ghinionul. Avem destul timp cât să ne gândim la ceea ce ne lipseşte.
Ştii, e ca şi cu banii : dacă ai mulţi, vei profita de ei şi îi vei termina uşor. Pe ăia puţini ai să-i strângi, deşi vei fi conştient că n-or să mai fie mulţi vreodată. Aşa e omul: nu ţi se pare că viaţa e o eternitate când eşti tânăr?
Tot irosim: şi ce avem şi ceea ce ni se pare ca avem şi mai ales ceea ce ne-am dori să avem.
Ne credem prea stăpâni şi e de ajuns să pierdem ceva ca să incepem sa privim inapoi.
Ştiu asta.
_______
Şi dacă ştiu - de ce fac naibii aceeaşi greşeală de fiecare dată?
Oh. iar am prea mult timp.să gândesc.