Vă plângeţi că viaţa e scurtă - nu asta e problema. Viaţa nu e scurtă, e prea lungă. Ţi se pare scurtă atunci când ai ajuns la final.
Timp avem. Prea mult chiar. Ăsta e ghinionul. Avem destul timp cât să ne gândim la ceea ce ne lipseşte.
Ştii, e ca şi cu banii : dacă ai mulţi, vei profita de ei şi îi vei termina uşor. Pe ăia puţini ai să-i strângi, deşi vei fi conştient că n-or să mai fie mulţi vreodată. Aşa e omul: nu ţi se pare că viaţa e o eternitate când eşti tânăr?
Tot irosim: şi ce avem şi ceea ce ni se pare ca avem şi mai ales ceea ce ne-am dori să avem.
Ne credem prea stăpâni şi e de ajuns să pierdem ceva ca să incepem sa privim inapoi.
Ştiu asta.
_______
Şi dacă ştiu - de ce fac naibii aceeaşi greşeală de fiecare dată?
Oh. iar am prea mult timp.să gândesc.
Corect, ne credem prea stapani. Si da, chiar avem prea mult timp sa ne gandim. Uneori imi doresc o lobotomie, oricat de aroganta ar parea afirmatia.
RăspundețiȘtergereA gandi inseamna a trai si a profita de timp.iar viata nu e scurta dar nici lunga e atat cat ai nevoie sa iti dai seama ca esti in viata si sa ajungi la un moment dat in care sa spui "la naiba ce bine m-am simtit"
RăspundețiȘtergere