sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Moment de respiro


In primul şi-n primul rând, mi-e foarte somn.
In plus, ceva nu e in regulă cu mine, cu viaţa mea. şi-aş vrea să ştiu ce, serios.
Mă tem că de la o vreme am inceput să ma defectez, şi mi se reproşează asta destul de des.
Iar uneori mă simt
ca musca-n curu calului. Am inceput să mă simt in plus lângă persoane pe care obişnuiam [!!!] să le iubesc.
Şi da, mă scârbeşte sictirul. Vă rog, lipsiţi-mă de el! Nu vreau sictir, mai bine intoarce-mi spatele , sau injură-mă sau fă-mi ce vrei, dar nu-ţi da ochii peste cap.
Şi replicile alea idioate..păstreaza-le pentru tine. Nu vreau sa le aud, nu vreau sa le percep, nu pot să mai suport.
Fie-ţi milă!

* * * * * * * * * * * * * * *
Acum că m-am decis s-ascult, spuneţi-mi, cine vrea să mai vorbească ?
Oh. Am nevoie de un moment... sau mai bine de o perioada - de respiro.

2 comentarii:

  1. macar tie ti se spune in fata(aici nu stiu daca am inteles bine) ,la mine eu descopar pe urma ce zice lumea si sincer nici macar nu imi pasa ..dar gestul de a vorbi pe cineva e ceea ce ma enerveaza la culme. si macar daca m-ar lasa naibii sa stau singura si sa nu ma bage in seama nimeni.ar fi chiar ff bine din punctul meu de vedere.pt ca nu am nevoie de comentariile altora.

    RăspundețiȘtergere
  2. imi place imaginea:d si cred ca am sa ti-o fur :-" >:D<

    RăspundețiȘtergere