duminică, 19 iunie 2011

FAILURE

Sunt...dezamăgită. Am aflat că nu doar bătaia doare, ci mai mult decât bătaia ...indiferența. Eu nu tratez lumea cu indiferență - eu spun ce cred și ce mă deranjează. De ce nu se poate ca fiecare să spună de la bun început ce așteptări are și ce trebuie făcut mai departe?
De ce ne complicăm ca proștii și ne încurcăm în gânduri și idei menite să ne încâlcească existența mai rău ca o formațiune de scaieți?
De ce nu ne spunem unii altora ce vrem, ce credem, ce ne place și ce nu, de ce ne ascundem și mai ales.. de ce ne temem? Că pierdem? Ce să pierdem? În momentul în care ești alături de o persoană și nu comunici și nu spui nimic din ce te deranjează, când taci și înghiți totul, chinuindu-te să îți ascunzi toate reacțiile, toate emoțiile în speranța că celălalt nu își va da seama cum ești tu cu adevărat, mai poți spune că ai ce pierde? Te mai poți considera...împlinit? Asta numești tu fericire? Asta ți-e ție frică să nu pierzi? La asta nu vrei tu să renunți?

Și mie mi-e frică, bă.
Mi-e frică de mor. Dar n-o să-mi mai fie.
Odată și-odată tot o să am tupeu să fiu EU - fie că-ți va plăcea, fie că nu.

sâmbătă, 18 iunie 2011

Cheers to life

Nu simți uneori că viața cam trece pe lângă tine? Că mai mult decât să trăiești, supraviețuiești? Că secundele, minutele, orele, zilele, săptămânile zboară aiurea și oricât ai vrea să le oprești, să le aduci înapoi, nu poți?
Cam asta e viața. O înșiruire de lucruri care acum sunt, acum nu mai sunt. O înșiruire de amintiri, de momente pe care am vrea să le retrăim și nu putem NEAM!
De cele mai multe ori greșim: trecem prin viață privind mereu înapoi, plângând după lucruri pe care le-am avut și le-am pierdut, după persoane care au fost odată lângă noi și nu mai sunt, după tot felul de chestii ce aparțin clar trecutului și de care refuzăm să ne desprindem.
Dar suntem capabili să ne adaptăm, suntem puternici - creați special pentru a depăși momente grele și experiențe traumatizante, suntem exact așa cum trebuie să fim și exact unde trebuie să fim.
Așa că de ce să bocim după ce am pierdut, și să uităm ce am câștigat? De ce să nu luptăm pentru prezent? Repet, pentru PREZENT, nu pentru viitor, nu pentru trecut.
Zic ”Nu pentru viitor” tocmai pentru că viitorul este, la fel ca și trecutul, ceva ce nu deținem și nu putem stăpâni. Tot ce avem este Aici și Acum.
Așa că hai să trăim așa cum vrem să trăim, hai să uităm de suferințe și să le trecem la categoria ”Experiențe”, hai să luptăm în loc să plângem, hai să fim puternici în loc să ne lamentăm, hai să ne înarmăm cu răbdare și iubire și să fim schimbarea pe care vrem să o vedem în lume!

miercuri, 15 iunie 2011

Dor


Mi-e dor de mare. <3
Mi-e dor de apă și mi-e dor de puritate.
Mi-e dor de ceea ce eram candva...

marți, 14 iunie 2011

Dubii

Cel mai trist lucru în viață este, probabil, nevoia de a face o alegere prin prisma căreia vei pierde ceva indiferent ce ai alege. Dar chiar și acesta este un lucru suportabil.
Mi-e foarte greu să iau, de cele mai multe ori, o decizie care știu că va răni pe cineva. De aceea prefer de obicei să mă ascund în spatele cuvintelor, să fug, să tac, să mă prefac că totul e ok..din teama de a nu răni.
Mulți se gândesc că răul se va întoarce împotriva lor .. și mai mulți nu se gândesc deloc înainte de a răni. Eu plâng pentru ceilalți așa cum aș plânge pentru mine, pentru că, rupând inimi, o rup și pe a mea.
Mi-e frică, înțelegi? Mi-e frică și pentru mine, dar mai frică mi-e pentru tine.
E totul atât de complicat uneori, și tot ce căutăm e o scăpare.. dar de unde să vină ea oare?

Odată ce ai făcut o alegere, mai poți să o renegi?