noi...

Tot ce mi-am dorit pentru noi de la bun început a fost să fim fericiți. Nu eu mai mult și tu mai puțin, ci în egală măsură. Visam să împărțim aceeași pernă și aceeași plapumă, același pat, aceeași gumă și același zâmbet. și visele ( sau visurile, că mereu ne contrazicem pe tema asta) mi s-au împlinit unul câte unul.
Te iubesc, și n-o zic ca pe un salut, nici pentru a umple tăcerea. Te iubesc pe tine, inima ta, buzele tale, ochii tăi, râsul tău chițibușar și pasiunea cu care faci dragoste. Te iubesc pentru ce ești, pentru ceea ce ai fost și pentru că apari când am cea mai mare nevoie de tine. Te iubesc pentru că știi să strângi în brațe și să mă faci să simt că sunt parte din tine. Te iubesc când nu vrei să vorbești, când nu mă lași să tac, când vrei să știi tot ce gândesc. Te iubesc când te enervezi și țipi la mine, iar în ochii tăi se poate citi supărarea unui copil încăpățânat. Te iubesc când ești vesel, te iubesc când ești trist, te iubesc când ești... adică mereu.
Și vreau să fiu lângă tine, să-ți dăruiesc zâmbete, dar niciodată să nu ți le iau. Să pot să fiu fericită alături de fericirea ta, fără să o diminuez în vreun fel. Vreau să punem la comun râsetele mele și râsetele tale, și să facem schimb...și să ieșim în câștig, amândoi, întotdeauna. Pentru că asta ar trebui să fie iubirea, câștig și nu pierdere.
Pe tine...nu vreau să te pierd.