Imi pare rau

“We never understand how little we need in this world until we know the loss of it”

James Matthew Barrie Atat de adevarat! Imi lipsesti atat de tare uneori, incat te vad peste tot. Vad litere pe cladiri si ma gandesc ce-ar fi daca acela ar fi de fapt scrisul tau si daca tu ai fi fost acolo inaintea mea. As imbratisa probabil umbra ta, iar mana care o strange pe a mea acum ar deveni atat de straina.. Nici nu stiu unde sa te mai caut, in vise chipul nu ti-e clar si parca nu esti tu. Imbratisarea ta parca e , totusi, aceeasi. Cum imi sopteai tu la ureche " Nu pot sa am incredere..". Bineinteles ca nu puteai, nici eu nu aveam, nici eu nu am, nici eu nu voi avea vreodata. Suntem la fel noi doi, dar e prea tarziu sa iti spun asta. pentru ca tu nu esti aici. pentru ca nu vei mai fi vreodata. pentru ca nici nu pot sa iti mai cer sa fii aici, nici nu stiu daca asta vreau. Nu stiu ce vreau, de fapt. Dar am stiut vreodata? Spune-mi tu, care ma cunosti atat de bine, sau cel putin ma cunosteai.. Am stiut vreodata ce vreau? Daca as fi stiut, as mai fi plecat..? Imi pare rau acum. si tu stii asta. mereu ai stiut asta. si mi-ai si spus-o de la inceput. ti-as spune ca ai avut dreptate,dar... nu am de unde sa te iau ca sa iti spun asta.. sau poate ca am , dar pur si simplu nu imi sta in caracter sa recunosc. Da.. iar tu.. tu stii ca aceste lucruri iti sunt adresate, mai mult decat oricui, tie. si cand ai sa citesti randurile astea, scrie ceva.. undeva.. ca eu sa citesc si sa stiu ca-i scrisul tau.. sa stiu ca ai citit. sa stiu ca stii ca-mi pare rau.