marți, 10 februarie 2009

Mici furnicute ( jurnal de calatorie)


Doamneee, cat sunt de obosita! Vineri dimineata am plecat inspre Borsa. am ajuns acolo relativ terminata fizic, insa cateva beri m-au trezit. Mi-a fost putin cam rau, dar am rezistat. In noaptea aia insa, am dormit cam 3, maxim 4 ore, adica de la 4-5 la 8. Groaznic. M-am trezit amortita si mai obosita decat ma urcasem in pat. Colegul meu de camera era insa atat de odihnit incat de fiecare data cand il auzeam fredonand o melodie sau il vedeam dansand imi venea sa-mi trag palme. Dar asta e. Apoi,dimineata ne-am urcat hopa-sus in masina ( de fapt era un microbuz obosit, dar care ne antrena intr-o atmosfera destul de placuta ) si am plecat spre Sapanţa. Nerabdatoare mai eram sa vad marele "Cimitir vesel". Tare dezamagita am mai fost! "Cimitirul Vesel" nu era altceva decat un cimitir ale carui morminte erau ... pictate(fotografie). Si scria pe fiecare cate o poezie (chinuita, ce-i drept, ca doar oamenii de la sat nu-s Eminescu in persoana). Nu prea am ras, ce-i drept. O singura poezioara era scrisa asa, mai cu talent, si tocmai pentru ca mi-a placut am sa o public mai jos.

"A trait 82 de ani. Mr 1969

Sub aceasta cruce grea,
Zace biata soacra mea
Trei zile de mai traia
Zaceam si citea ea
Voi care treceti pe aici
Incercati sa no treziti
Ca acasa daca vine
Iarăi cu gura pă mine

Da asa eu moi purta
Ca-napoi n a inturna

Cei care cititi aici

Ca mine sa nu patiti

Soacra buna va gasiti
Cu ea bine sa traiti "

(Trebuie sa mentionez ca eu am redat integral textul scris pe mormant, nu raspunde de greselile gramaticale.)
M-a amuzat aceasta chestiuţa.Nu stiu de ce,dar m-a facut sa uit ca ma aflu pe un mormant.

Ok, acum am sa revin la povestea mea. In aceeasi zi am dat o raita prin Sighet. Ador orasul. Nu e mare,nu e mic. E perfect. M-am simtit mai bine ca acasa acolo. dar asta e.
Apoi am revenit in frumoasa Borsa ( habar nu am daca e intr-adevar "frumoasa" , ca n-am vazut-o decat noaptea, dar zic si eu asa). Si da-i,tataie, cu vin, pana m-a apucat cheful de dansat. si-am dansat si-am cantat pana pe la 1.
Apoi hai la nani. Certuri cu companionul si somn. 4 ore,pana la 9 fara ceva. La 10 ne-am facut bagajelul si-am plecat spre Iasi.
Ne-am oprit totusi pe parcurs sa urcam Rarăul.Frumos loc.Si al dracului de greu de urcat pe jos. Doamne, ca tare am mai ostenit! am crezut ca mor si nu mai ajung la naiba la cabana aia din varf. Dar am ajuns. Am ajuns la salvamont ! si eram atat de fericiti! cand... suddenly am realizat ca...gresisem drumul. ERAM PE ALT VARF!!!! Am oftat cu totii si, dupa multe refuzuri din partea mea, am plecat totusi la drum spre... adevarata cabana Rarau.
Si da, am ajuns la ea. Si da, am baut imediat o ciocolata calda. Si ... NU, nu am avut timp nici sa ma odihnesc, nici sa ma incalzesc, iar de uscat nici n-a fost vorba, caci a trebuit sa ne apucam de coborat la loc, sa nu se prinda noaptea prin padure, c
ă de! n-aveam lanterna si dadeam de dracu de` se intuneca. Si-am ajuns cu bine la masina si ne-am scos papucii si sosetele ude si am cotrobait si ne-am impartit hainele intre noi, dar a fost ataaaat de frumos ! cea mai bestiala experienta !
Si ce n-as da ca acum sa fiu iar acolo, acolo sus pe munte, unde-i frig, unde-mi ingheata fundu', unde mi se uda papucii si implicit sosetele, si sa mor de sete si de foame (aa da , am păpăt zapada- curata ,evident! ). Acolo unde timpul sta in loc , si viata sta in loc , si pancarda intoarsa invers sta in loc ( in locul nepotrivit, dar asta e ) si toate stau in loc, mai putin noi, micii calatori, micile furnicute terminate din toate punctele de vedere.


Un comentariu: